Musicmix.ro 
Artisti
Artisti | Acasa - Alexandru Andries |
|---|
 |
Alexandru Andrieş despre album ... Albumul Acasă a fost scris īn cea mai mare parte īn perioada Ianuarie - Februarie 1996, perioadă īn care eu am fost īn vacanţă la mătuşa mea care locuieşte īn Miami şi lumea s-ar putea gīndi de aici că 'Acasă' īnseamnă gīndul meu acasă către Romānia sau că 'Acasă' pentru mine e Miami, cum a īntrebat Andrei Partoş cīnd a aflat lucrul ăsta. Nici pe departe! Albumul a īnceput ca un fel de variantă de portret al unei persoane: un album pictural. Aşa cum un pictor cīnd se hotărăşte la un model face foarte multe schiţe şi foarte multe variante, majoritatea cīntecelor acestui disc asta sunt: portrete din diverse puncte de vedere ale aceleiaşi persoane. Sigur că după ce am scris mai multe cīntece, īn jur de 20, şi am venit cu ele acasă, Maria Ioana Mīntulescu (care este cenzorul meu oficial şi singurul de la care accept cenzura, de altfel) a ales piesele care i s-au părut ei că sīnt demne de un album īn adevăratul sens al cuvīntului şi am mai făcut cīteva piese care au legat acest material īntr-un tot unitar. Un caz special īl constituie chiar piesa 'Acasă', care e o piesă ce fusese compusă cu doi ani īnainte, dar pentru că nu găsise īncă haina muzicală potrivită. Am cīntat-o prima dată acum un an la Centrul Cultural Maghiar din Bucureşti, īntr-un concert special (fiind invitatul lor) şi a fost singura dată cīnd am cīntat īn public această piesă, pentru că nici nu eram multumit de forma ei la vremea respectivă, nici nu eram hotărīt cum ar trebui ea să arate pe o imprimare. Īntre timp s-au schimbat versurile la o strofă (total, aş putea spune) şi şi-a găsit şi haina. Cam asta este istoria īn mare a albumului. Te rog, te rog, te rog ... Este o piesa care din punctul meu de vedere, combină putin aerul lui Paul Simion, cu ceva din Joni Mitchell. Ceva din Joni Mitchell oricum se regăseşte tot timpul pe acest album, pentru că am folosit stilul de bas, sunetul de bas foarte apropiat de Jaco Pastorius. Ea a lucrat ani de zile cu Jaco Pastorius şi lui Eugen Tegu i-a plăcut foarte mult lucrul ăsta şi a marşat sută la sută pe idee, şi a ieşit foarte bine! A ajutat la asta şi Tudy Zaharescu care este un excelent muzician şi cu dantelele lui ritmice a scos din obişnuit toate imprimările acestui disc. Că piesa este o piesă īn care, ce să vă spun ?... Cineva se gīndeşte la persoana care-i place şi o roagă să vină o dată! (dacă ar fi să fac aşa, un fel de rezumat). 'Te rog, te rog, te rog' este o rugăminte care apare la diverse momente ale zilei, de dimineaţa pīnă seara, īncontinuu ... Totdeauna cīnd am aşezat piesele īmpreună cu Ioana, ne-am gīndit că prima piesă trebuie să fie o piesă care să te introducă īn atmosfera albumului şi să nu fie neapărat pe sistemul "prima piesă hit-ul absolut al albumului şi după aceea totul să fie mai jos ca nivel", pentru că nu cred că este īn regulă. Īn general, cīnd facem un album ne gīndim la album ca la o călătorie. Ea ţine oricum de durată, e chiar o călătorie muzicală, īncepe la un moment dat şi se termină după aproape o oră īn cazul albumului 'Acasă'. Şi atunci e normal să īţi introduci invitatul īncet - īncet īntr-o lume specială, nu chiar muzeu, nu chiar naturală, sigur, o lume muzicală. Şi 'Te rog, te rog' ar fi uşa care se deschide către acest album, din punctul nostru de vedere ... Fără prieteni este un vals, un vals cu o aparentă tentă pop, dar care este influenţat ca manieră de compoziţie de Michael Franks, un cantautor american care mie īmi place foarte tare. Am īncercat īn acest vals să fac īn limba romānă ceea ce e foarte uşor īn engleză: īn engleză, limba se pretează la folosirea vocalelor pe note diferite pentru că şi poti să lungeşti cuvintele. Īn romānă e destul de greu. Şi atunci mi-am pus singur obstacolul ăsta īn fată ca să văd dacă pot să īl rezolv sau nu, şi cred că a ieşit bine. Este o altă schiţă pentru portretul despre care am vorbit pīnă acum. Şi prima, şi a doua piesă sunt piese-portret, ca de altfel şi a treia piesă .... care este din acest punct de vedere un portret uşor maliţios faţă de tandreţea şi fineţea care caracterizează piesa 'Fără prieteni' ... Minciuni frumoase e o piesă care a fost inspirată (deşi nu sună deloc a funky şi a muzică neagră sută la sută) de sunetul lui Maceo Parker (un saxofonist care l-a ajutat foarte mult pe James Brown, ani de zile i-a făcut orchestraţiile şi cel puţin jumătate din 'vina' stilului respectiv īi aparţine). Īn acelaşi timp am apelat la un sunet al unei formaţii care mie nu mi-a plăcut niciodată (asta nu īnseamnă că ea nu e o formaţie foarte bună şi nu a rămas īn istoria muzicii acestui sfīrşit de secol): The Doors ('Uşile'). Mie nu mi-a plăcut niciodată formaţia asta: a fost prea puţin cizelată din punctul meu de vedere, īnsă m-a atras īntotdeauna balansul foarte interesant īntre orgă şi restul trupei, iar īn piesa asta am īncercat să aduc ceva din sunetul 'The Doors' peste tipul de scriere specific lui Maceo Parker, dincolo de intenţiile mele 'epice', de a povesti puţin ironic şi puţin ambiţios despre aceeaşi persoană care este 'modelul' folosit de 'pictor' īn acest disc. Ar trebui să spun, poate, despre disc (asta probabil va fi o surpriza pentru cei care sunt obişnuiţi cu cīntecele mele) că, din punct de vedere sonor cred că este un pas puţin īn altă direcţie, este un disc care merge către jazz-rock. Şi pentru prietenii mei a fost o surpriză, dar ei au fost muţumiţi ! ... Cāntec scurt a fost un cīntec compus special pentru disc, pentru a face această lentă trecere īn călătorie. Este un cīntec scurt, aşa cum īi spune şi numele: are puţin sub 2 minute. El īncearcă să ne arate cīt de fragile sunt relaţiile īntre oamenii īn special īntre prieteni, īntre orice fel de persoane care īncep să aibă de-a face unele cu altele, cīt de mult se schimbă fiecare de la o zi la alta şi cīt de mult distruge asta orice echilibru iniţial, oricīt de tare vrem şi īncercăm să-l păstrăm ... Nisip, soare, valuri mici Piesa asta ca idee a plecat de la Sting şi de la Police: am plecat de la un riff de bas care este sută la sută Sting şi Police, şi am īncercat să demonstrez că nu are importanţă de la ce pleci, dacă ai ceva de spus şi ai punctul tău de vedere: poţi oricīnd să pleci de la un cīntec făcut de altcineva şi să-l foloseşti ca citat sau ca pretext pentru a face şi altceva. Este un procedeu frecvent folosit īn literatură, unde foarte multe romane pleacă de la nişte idei din alte romane sau din nişte opere literare anterioare. Asta am īncercat eu să fac aici: dincolo de faptul că e tot portretul despre care am discutat la īnceput, am plecat de la un riff sută la sută Sting şi am dus piesa īn altă zonă. Este poate cea mai 'jazz' dintre piesele acestui album şi are o atmosferă atīt de specială īncīt nici nu pot să vorbesc despre ea. Ideea textului mi-a venit pe cīnd eram īn ianuarie la Miami, unde sunt 28 de grade şi acolo era soare, valuri, cīnd aici era zăpadă, de acolo a plecat ideea titlului şi atmosfera piesei. Nici o zi fără MTV, care este după părerea mai multor prieteni care au ascultat materialul, piesa care are şanse să devină cu adevărat hit, este tot un portret al acestei persoane, dar īn acelaşi timp este şi constatarea mea īn legătură cu ce se īntīmplă cu generaţiile noi care sunt bombardate de genul acesta de posturi, (nu neapărat MTV-ul, am ales MTV pentru că el este cel mai cunoscut şi īl ştie toată lumea) şi tendinţa de a rămīne la suprafaţa informaţiei din cauza avalanşei de informaţii. Sigur că e foarte greu īn această mulţime de lucruri pe care le aflăm să ne alegem cu ceva şi să intrăm īn profunzime, şi e mult mai comod să rămīi la simplul nivel de receptor pasiv, să īnghiţi ce-ţi trebuie şi cu asta basta. 'Nici o zi fără MTV' este un cīntec fără atitudine, īn acelaşi timp rămīnīnd un 'cīntec-portret' şi care, ca sunet, este o combinaţie de contratimpuri specifice jazz-rock-ului cu Hendrix, o să vedeţi cum chitara solo, făcut de George Baicea, este o reverentă făcută către marele Jimi. Tu este un fel de cotrast cromatic şi este aşezată intenţionat imediat după 'Nici o zi fără MTV', care este o piesă foarte ritmată. Este o piesă surpriză, este o piesă la care solista este Maria Ioana Mīntulescu, şi care ţine de genul de muzică specific zonei americane. Poate cea mai binecunoscută reprezentantă a stilului ăsta de combinaţie dintre jazz, pop şi rock este Roberto Flack. Poate aţi ascultat discul ei care a fost scos acum 1 an şi jumătate, mi se pare, şi se cheamă chiar 'Roberta'. Ei, este un disc īn care combinaţia asta de jazz, pop şi rock de foarte bun gust ajunge la o cotă fantastică de calitate. Am īncercat şi noi să aducem puţin din atmosfera asta pentru că ne-a plăcut foarte tare cīnd am ascultat discul 'Roberta' ... Elena din Troia este o glumă, pornind din titlu. Este un cīntec despre buric şi sigur că iniţial se cheamă 'Cīntec despre buric'. Este tot portret, evident. Cīntecul este puţin mai vechi, este scris īn Ianuarie. E conceput pe structura de blues, iar aici George s-a simţit acasă, pentru că a putut să scoată puţin pălăria şi către idolul lui, care este Stevie Ray Vaughan. Structura de blues a fost alternată evident, şi ca armonie şi ca formă. Maria Ioana Mīntulescu susţine de exemplu că este piesa cea mai interesantă, din punct de vedere muzical, dar care are cele mai mici şanse să placă publicului, din cauza formei speciale care nu s-a păstrat pe tiparul clasic de blues, şi din cauza textului, (unul din lucrurile pe care eu nu le-am neglijat niciodată). Mi se pare o prostie să faci un cīntec fără nici o idee: la mine textul a avut īntotdeauna importanţă. Eu cred că dacă faci muzică cu text, textul e la fel de important ca şi melodia, ba chiar de multe ori muzica este mai mult un vehicul şi o haină pentru ca aceste texte să ajungă acolo unde trebuie, īn sufletul ascultătorului. Maria Ioana Mīntulescu spune că īn cīntecul acesta e putin prea mult, prea multă informaţie. Eu nu sīnt de-acord cu ea şi chiar sīnt curios! Bărbaţii ei preferaţi ... Cīntecul este o combinaţie de sunet puţin mai agresiv cu tipul de melodie care se practica prin anii 40-50, combinaţie de standard şi de jazz īn acelaşi timp, şi este o glumă, evident, este una din glumele acestui album. Acasă, (piesa ce dă titlul discului), este o piesă specială ca manieră de tratare (saxofon, chitară, orchestraţie, o să vedeţi) iar subiectul a fost inspirat din discuţia mea cu un prieten foarte bun care este medic şi trăieşte acum īn Germania. El a pus punctul pe I, a pus un diagnostic pe care eu nu l-am văzut, deşi era ceva evident, una din bolile mari ale noastre ale romānilor, faptul că īi aşteptăm de zeci de ani pe americani să vină să rezolve ei problemele noastre. Şi de aici a plecat ideea acestui cīntec ... Şi această piesă este o piesă-portret. Īn acest album, sīnt piese portret referitoare la persoanele respective, la o fată, nu are importanţă cine, şi sīnt piese īn care această persoană devine o persoană culturală, alcătuită din foarte multe alte persoane. Sigur că am plecat de la o persoană reală, dar pīnă la urmă s-a ajuns la cineva care nu există decīt īn acest album, un fel de Sherlock Holmes sau Dracula, cineva care nu există decīt īn cărţi. Există nişte piese care situează acest personaj īn context, eu mi-am luat īn serios rolul de pictor muzical al acestui portret. Şi 'Acasă' este una din piesele care situează pesonajul īntr-un context: fata trăieşte, uite, īntr-o ţară īn care bunicul aşteaptă pe americani, tata aşteaptă pe americani şi copilul nu vrea decīt la Mc Donald's. Toţi suntem puţini nebuni ne duce īn contextul (ca să folosesc un termen folosit de politicieni) internaţional, de relaţionare, este un punct de vedere care īmi aparţine şi ascultătorii īmi vor īmpărtăşi sau nu ideea: eu văd lumea asta, īn care trăim, ajunsă la o viteză absurdă ... Nimeni nu intră īn biblioteci, toată lumea dă buzna pe stadioane, stăm şi ne uităm la televizor, nu mai citim, devenim un fel de masă mare de consumatori, fără opinii, cuminţi şi fericiţi că ni se dau nişte bani şi că putem cumpăra maşina care e la modă, hainele care sīnt la modă, putem asculta muzica cea mai la modă, şi nu mai avem nici un fel de idei. Din punctul meu de vedere este o stare foarte periculoasă şi este unul din motivele pentru care eu sīnt duşmanul televiziunii, şi bineīnţeles că televizorul este unul din personajele īn care eu dau cu piciorul serios īn acest disc şi nu e singurul. Iar 'Toţi suntem puţini nebuni' este exact piesa care aşează aceste lucruri īntr-un macro-context şi īncepe cu un lucru evident pentru toată lumea: "īţi vīnd ţigări şi-apoi ce crezi? Nu te lasă să fumezi!" Este un fel de simplificare a sistemului prin care eşti lăsat să produci bani doar pentru că trebuie să cumperi cu ei altceva, şi ei trebuie să circule repede din buzunarul tău īn buzunarul altcuiva, tu nici nu apuci să-i vezi. Urmează Jurnal de război, care este situarea personajului īn timp, īn viitorul ipotetic. Să zicem că ne īnţelegem, şi ce se īntīmplă? Trăim īmpreună, şi īn clipa aceea īncepe războiul: 'Jurnal de război', ca şi cīntecul de după el, 'Ironic', sīnt două cīntece care se referă, din puncte de vedere diferite la traiul a doi oameni, bărbaţi şi femei, care trăiesc īmpreună zi de zi. Şi īn clipa aceea īncep ostilitătile: că el sforăie, că ea nu ştie să gătescă şi tot asa, nu vreau să vă povestesc albumul. Aceste două cīntece sīnt situate acestui personaj īn 'ce-ar fi dacă ... ?' Bun, hai să zicem că ne īnţelegem şi mergem mai departe. Ce o să se īntīmple? Păi, exact asta o să se īntīmple: tu o să vrei ceva, eu o să vreau altceva, şi aşa mai departe ... Al 14-lea cīntec, 50% zāmbet, 50% fum, este revenirea la realitate şi descrie de fapt o īntīlnire īntre aceste două personaje ipotetice, cel care cīntă şi personajul despre care se cīntă, īntr-un loc comun, īntr-un restaurant, īntr-un loc 'de alimentaţie publică' unde ei au diverse păreri: vă invit să le ascultaţi direct, e mai interesant asa ... Discursul se īncheie cu o piesă, care este o reverenţă fără echivoc către Joni Mitchell: doar chitară rece, voce, clarinet şi pian. Aglomeraţie ne arată de ce nu se poate īntīmpla nimic spetaculos, de ce este imposibil să mai existe prinţese şi prinţi, de ce este imposibil să mai existe poveşti frumoase: īn loc de cărţi avem filme, iar filmele ţin locul poveştilor, şi imaginaţia ajunge zero īn clipa aceea, oricīt de bine ar fi făcut filmul. Sīntem īnvăţaţi să mīncăm conserve īn loc de hrană proaspătă, şi mă refer şi la muzică, toate discurile sīnt niste conserve. Iar dacă te gīndeşti să faci o conservă, pleci de la īnceput, aşa cum am plecat şi eu la alcătuirea acestui disc: fac o conservă, nu? Mă gīndesc exact ca la o conservă: trebuie să o fierb, trebuie să-i pun conservant să nu se altereze, etc. Nu spun că nu e bună. E bună, e uşor de păstrat şi usor de consumat, orişicīnd, la orice oră din zi şi din noapte. Nu poţi la orice oră din zi şi din noapte să te duci să-l asculţi pe artistul preferat. Dar există şi dezavantajele conservei, şi cīntecul 'Aglomeraţie' este un fel de concluzie a acestui portret-conservă. Alexandru Andrieş: voce, chitară, pian; George Baicea: chitară solo; Alin Constantiu: clarinet & saxofon; Maria Ioana Mīntulescu: voce; Eugen Tegu: bass; Tudy Zaharescu: tobe Un album īnregistrat şi mixat īntre 20 şi 28 iulie 1996 īn studioul 'Sfinx Experience' Maestru de sunet: Adrian Dobre Toate cīntecele, versurile şi muzica: Alexandru Andrieş Grafica: Alexandru Andrieş 1.Te rog, te rog, te rog 2.Fără prieteni 3.Minciuni frumoase 4.Cāntec scurt 5.Nisip, soare, valuri mici 6.Nici o zi fără MTV 7.Tu 8.Elena din Troia 9.Bărbaţii ei preferaţi 10.Acasă 11.Toţi suntem puţin nebuni 12.Jurnal de război 13.Ironic 14.50% zāmbet, 50% fum 15.Aglomeraţie |
|
|
| |||
 La multi ani! | |||
 La multi ani, mami! | |||
 La multi ani! | |||
 La multi ani! | |||
| Top 10 saptamanal |
|---|
|
(08-03-2010 - 14-03-2010) > Elena Gheorghe - The Balkan girls (788 vizualizari) > Smiley - In Lipsa Mea (585 vizualizari) > Red Blonde - Nu am cu cine (559 vizualizari) > Blaxy Girls - Dear Mama (390 vizualizari) > Cristina Rus - Traiesc intr-un vis (334 vizualizari) > Andreea Balan - Superwoman (333 vizualizari) > No 7 - Here i am (324 vizualizari) > Cleopatra Stratan - Zunea-zunea (306 vizualizari) > DJ Project - Hotel (279 vizualizari) > Nelu Stratan - Da' trenu' tuc-tuc-tuc (269 vizualizari) |
| Concerte |
|---|
|
»
Concert Dead Can Dance (Brendan Perry) (29-03-2010, Bucuresti) » Concert AC | DC (16-05-2010, Bucuresti) » Concert Paul Anka (01-06-2010, Bucuresti) » Concert Bob Dylan (02-06-2010, Bucuresti) » Concert Elton John & Band (05-06-2010, Bucuresti) » Eric Clapton & Steve Winwood (11-06-2010, Bucuresti) » Sonisphere Festival: Metallica, Rammstein,Manowar etc. (25-06-2010, Bucuresti) » Concert Eros Ramazzotti (10-07-2010, Bucuresti) » ANULAT BESTFEST 2010 (16-07-2010, Bucuresti) » Ciuc Summer Fest - Faithless si Gary Moore (16-07-2010, Bucuresti) |
| Sondaj |
|---|
